Legea cauzei şi efectului spune că orice cauză are un efect rezultant şi fiecare efect devine cauza unui alt efect. Nu există nimic la întâmplare. Nimic nu începe un nou lanţ de evenimente. Universul e un ciclu perpetuu. Orice spunem sau facem are o consecinţă. Asta nu înseamnă că trebuie sa privim consecinta ca pe o pedeapsă. Pur şi simplu, are un rezultat. Karma e doar rezultatul sau consecinţa unei acţiuni.

Există multe expresii care ilustrează această lege: “Ce semeni, aia culegi”, “Părinţii mănâncă aguridă şi copiilor li se strepezeşte gura”, “Cum îţi aşterni, aşa dormi”, “După faptă şi răsplată”. Altfel spus, ceea ce emiţi se întoarce la tine (de fapt, nici nu te părăseşte vreodată).

E important să examinăm efectele din viaţa noastră şi cauzele lor. Trebuie să devenim conştienţi de toate alegerile pe care le facem, pentru că toate vor deveni cauzele rezultatelor de pe parcursul drumului. Dacă gândurile noastre sunt cele care ne creează viaţa, cum trebuie să ne schimbăm gândurile (cauza) pentru a obţine un efect diferit? Şi căror forţe exterioare le permitem să provoace efecte asupra vieţii noastre?

Legea karmei este legea vindecării în acţiune. Ea afirmă că nu poţi ataca o persoană, fără să te ataci pe tine însuţi. Într-un final, trebuie să simţi suferinţa pe care ai cauzat-o.

Agresiunea este o forma de proiecţie prin care încercăm să-i dăm altuia durerea noastră. Dacă suferim, dorim ca şi alţii să sufere – aşadar, agresam, iar apoi ne simţim vinovaţi. Vina menţine agresiunea în câmpul nostru energetic. Credem că am scăpat de suferinţa noastră, dar nu este aşa. Ea se află încă acolo. Apoi, într-o zi, în viaţa noastră intră cineva sau ceva care ne declanşează vina şi o aduce la suprafaţă pentru a fi vindecată. Poate că suntem agresati sau răniţi de către altcineva. Poate că doar vizionăm un film sau citim o carte care ne tulbură.

Atunci când vina se ridică la suprafaţă şi ne cuprinde, iese la lumină şi ocazia de a ne vindeca. Primim o şansă pentru a ne asuma greşelile şi remuşcările cu privire la ceea ce am spus sau făcut altuia. Avem ocazia să ne recunoaştem greşeala, să o corectăm şi să cerem iertare.

Negarea ne împiedică întotdeauna să ne manifestăm responsabilitatea adecvată pentru gândurile, sentimentele, cuvintele şi acţiunile noastre. Până nu înlăturăm acest mecanism de negare, nu putem înfrunta adevărul despre noi înşine. Legea karmei ne asigură că vina şi ruşinea noastră vor fi conştientizate şi aduse spre vindecare. Deci, chiar dacă nu facem nimic spre a ne sparge cochilia negării, viaţa o va face, într-un final, în locul nostru, întrucât, mai devreme sau mai târziu, trebuie să ne asumăm responsabilitatea corespunzătoare.

Majoritatea dintre noi suntem mai fericiţi atunci când ne oferim benevol să ne asumăm responsabilitatea, decât atunci când suntem “forţaţi” de evenimente să o facem. De ce să ne proiectăm vina asupra celorlalţi, când aceasta creează o distanţă inutilă sau o amânare între păcatul nostru şi îndreptarea lui? De ce să-i implicăm şi pe alţii în melodrama noastră, dacă putem descoperi rădăcina suferinţei sau a fricii şi tratarea ei?

Roata karmică nu reprezintă decât oameni care îşi proiectează durerea şi încearcă să o trateze într-o relaţie cu altcineva. Ea ne oferă multe ocazii de a ne privi problemele şi de a ni le asuma.

Roata karmică nu este alimentată de electricitate. Ea se autosusţine. Prin urmare, nu încetează să se rotească. Nu te dai jos de pe roata karmică, oprind-o. Te dai jos, prin asumarea propriilor probleme – o dată pentru totdeauna.

Acesta nu e însă un lucru uşor, dar avem cu toţii însoţitori puternici, iar ajutorul de care avem nevoie ne va fi dat. Trebuie să avem încredere în acest lucru. Şi, cu cât vom crede mai mult, cu atât mai repede vom avea rezultate…

Se spune ca Craciunul trebuie sa fie plin de bucurie si aduce bucurie in sufletele oamenilor..chiar asa?dar poate cineva sterge din sufletul omului gindurile si durerile si necazurile?poate face Craciunul asta pentru mine sau pentru altcineva?imi aduce mie Craciunul linistea si ceea ce imi doresc eu?

Nu..Craciunul este pentru oamenii fara griji,pentru oamenii care au ceea ce isi doresc,e pentru oamenii care se pot bucura alaturi de cineva,e pentru cei care au cu cine imparti bucuria magica a Craciunului,a darurilor,a viscului..

Mos ?Vitrina?Bradut?Dar? toate sunt departe,si toate mi se par straine..

Da?exista si varianta in care Craciunul e asa cum ni-l facem noi?ei bine de data asta nu cred in asta..de ce?pentru ca oricui i s-a intimplat sa simta ca vrea ceva anume de Craciun,vrea pe cineva anume de Craciun..vrea sa fie undeva anume de Craciun..si atunci?atunci cum m-as putea bucura eu ?nu intotdeauna inima poate bate pentru alta la care nu ii pot raspunde..nu intotdeauna poti sa devii vesel doar ca sa vada restul ca tu esti vesel?nu..starea ta trebuie sa fie una reala..ca esti vesel sau ca esti trist..

Magazine aglomerate?colinde de craciun?aglomeratie infernala?fiecare intr-o mare graba pentru a alege un dar?asta inseamna pentru multi Craciunul..sau un ‘last minut’ de pe net pentru o excursie inafara tarii?asta inseamna Craciun?da..pentru cei care il percep asa..

Pentru mine,Craciunul ar insemna liniste si impacare sufleteasca..Nici un dar frumos impachetat nu mi-ar inlocui linistea..

Am ales un subiect delicat,IERTAREA..

Hm..din punctul meu de vedere fiecare om in lumea aceasta greseste cel putin o singura data in viata..asta ca sa nu exagerez:-) insa foarte putini oameni gresesc deliberat..isi doreste cineva sa greseasca ?iti doresti tu sa ranesti pe cineva?nu cred..dar fara sa iti dai seama poate ai facut-o..si atunci?ce asteapta celalalt?poate sa auda o parere de rau exprimata?il ajuta oare?

daca stai si analizezi..in momentul in care exista o situatie in care este vorba de iertare..sunt 2 oameni..cel care a gresit si cel care sufera..in partea cui e inclinata mai mult atentia?eu cred ca atentia mai mare o are cel care sufera..

exista situatia in care un om trebuie sa ierte si la rindul lui sa fie iertat?da..exista..insa intrebarea care momentan imi ocupa mintea..este.. A IERTA ESTE O ARTA?ESTE CEVA CE PUTEM PERFECTIONA?SAU …e un sentiment doar?pot sau nu pot sa iert..?

 a iubi pe cineva inseamna a ierta?ne face oare mai buni?

oare iertarea nu este doar o sansa pe care o primeste celalalt si dupa care repeta iar?

ne-am simti bine daca am gresi si nu am primi nici o sansa?

exista si iertare egoista?adica sa ierti dar sa nu uiti?

acestea ar fi unele din intrebarile care imi ocupa mintea si sufletul…

citi dintre noi nu spunem?’nu il iert niciodata’!!’nu o sa imi cer iertare si pentru asa ceva’ sau..’te rog sa ma ierti nu am vrut sa te ranesc’…stiti?conteaza cred si modul in care transmiti celuilalt parea de rau…poti spune cuiva raspicat ‘nu am sa il iert niciodata’ sau poti spune calm si resemnat’nu am sa il iert niciodata’..sau?un ‘te rog sa ma ierti’.. mecanic,sa para doar o simpla fraza rostita..insa daca il spui cu inima deschisa si din suflet..

fiecare dintre noi cred ca ii vine greu sa se impace cu anumite lucruri pe care nu le-a facut corect,si atunci daca incercam noua sa ne cerem iertare e putin dificil nu?insa daca incercam sa cerem iertare altcuiva?la ce ne gindim de fapt?mie de exemplu imi vine usor sa cer iertare cuiva,daca ma simt vinovat stiu sa cer iertare..dar?pe celalalt ce l-a afectat de fapt?gestul meu?sau ceea ce a inteles el din gestul meu?..de ce are de fapt nevoie?de aceeasi iertare de fapt..despre care vorbesc de ceva timp..are nevoie de un pansament pentru rana lui..

de vreo 2 luni bune,am primit o carte..care ajuta la dezvoltarea personala,si te ajuta prin citeva exercitii simple sa iti controlezi sufletul,durerile..v-o recomand..ii spune TEHNICA REIKI..motiv pentru care..unul din pasajele din carte..indica o tehnica de autoiertare..

Tehnici Reiki pentru Iertare

Tehnica autoiertarii

1. Aseaza-te comod, inchide-ti ochii, si relaxeaza-te respirand incet si adanc. Aseaza-ti mainile deasupra si dedesubtul buricului, focalizeaza-ti atentia asupra ritmului respiratiei, simtind miscarile in sus si in jos ale abdomenului. Relaxeaza-ti si mai mult corpul.
2. Intoarce-ti atentia asupra unei situatii in legatura cu care vrei sa te ierti. De exemplu, poti sa te ierti pentru ca te-ai autocriticat, sau poti sa-ti ierti ranile si dramele sufletesti pe care le-ai cauzat si creat in viata ta, sau poti sa te ierti pentru faptul ca nu-ti iubesti propria persoana.
3. Acum ridica-ti mainile pana la mijlocul pieptului, asezandu-le deasupra inimii, si simte legatura ce se creaza cu inima ta. Apoi rosteste cu voce tare: “Ma iert pentru … (in continuare formuland situatia sau faptul pentru care se doreste autoiertarea)”.
Aceasta fraza trebuie rostita de trei ori, una dupa alta, cu voce destul de tare ca s-o poti auzi clar. Rostirea cu voce tare poate sa aduca la suprafata imagini sau amintiri puternice legate de situatia in cauza, iar eventualele sentimente ce se formeaza ca urmare a acestora trebuie lasate sa vina la suprafata. Nu trebuie sa faci nimic cu aceste sentimente. Trebuie sa fii doar rabdator si intelegator cu tine insuti, si daca vin la suprafata mai multe situatii legate de ceea ce vrei sa te ierti, repeta aceasta technica, desigur formuland fraza corespunzatoare acelei situatii.
4. In final, odihneste-te cateve clipe si intoarce-te la starea mentala normala.

Cerem iertare?avem curaj?e simplu?ti-e teama?..asta e reactia umana..teama

nu ai de ce sa iti fie teama sa ceri iertare..de ce teama?poate de reactia celuilalt?de ce teama?pentru ca te poti lovi de un refuz din partea celuilalt?nu gindi celalalt..cu siguranta te gindesti ca scuzele nu isi au rostul,ca poate nu le accepta,ca poate nu vrea sa treaca peste o durere..insa nu ai altceva de facut decit de asteptat..cel ce greseste trebuie sa astepte..asa vad eu..si nici intr-un caz timpul nu rezolva situatia..

ar fi foarte multe de spus inca,insa aceasta este doar partea 1..

greselile pot fi indreptate insa viata nu poate fi retraita sau reintoarsa.. nu exista greseala care sa nu isi obtina iertarea ..insa viata nu iti mai aduce clipa inapoi..

hmm,la ce ma gindeam acum..cine greseste repetat se asteapta sa obtina alt rezultat?asta e deja nebunie..

am mai spus si in alte posturi..ca sentimentele umane sunt legate intre ele..cind gresim de simtim vinovati..si aici uite cum intervine ‘mea culpa’..vinovatia..constiinta noastra..

vinovatia si ea face parte din constiinta..care ce face de fapt?ne chinuie sufletul?ne atrage atentia si ne condamna pentru greselile noastre?ne cicaleste mereu sufletul?hmm..curge in sufletul nostru ca o apa continuu pe o stinca..?multi dintre noi..innabusim sentimentul de vinovatie in loc sa rezolvam..de ce facem asta?pentru ca nu stiim sa comunicam destul?sau la momentul potrivit?sau credem ca in viata asta exista standarde pe care noi nu le-am atins?ei na…a cui e standardul vietii?cine l-a stabilit?..

stau si ma gindesc cum se leaga toate sentimentele umane intre el,e ca o manusa bine potrivita pe o mina..explicatia e cit se poate de simpla,si vinovatia ca multe alte sentimente este compusa din ceva,din punctul meu de vedere,e un drum..ce fel de drum?un drum drept si unul gresit..drumuri pe care noi ca oameni mergem in anumite momente..si raspunsul?cum eliminam vinovatia?hmm e simplu?nu cunosc adevaratul raspuns,ca daca l-as fi cunoscut:-) nu ma simteam nici eu vinovata de nimic niciodata,insa am un raspuns in minte,modalitatea prin care scapam de vinovatie este sa nu ascundem,sa eliberam acest sentiment..e oare atit de greu sa imi spui imi pare rau?e oare atit de greu sa cerem iertare?e oare atit de greu sa explicam ce ne-a dus la gresala?de ce am considerat sa facem asa?sa aflam unde de fapt a fost greseala?…hmm..spuneam in alt post..ca trebuie si sa ai cui cere iertare..

Exista oare depedenta de oameni?ce spun studiile?e oare la fel de important ce spun studiile la fel cu ceea ce simtim noi?exista vreo dimineata in care sa te trezesti si sa nu te gindesti la nimic?la cineva anume?sa te uiti la telefon?sa vezi daca ai vreun mesaj?…sa vezi daca cuiva i-a pasat daca te-ai trezit?daca te-ai odihnit? chiar cred ca depedenta imbraca mai multe forme,depinde cum le percepi…exemplu eu?dimineata nu ma trezesc fara tiga … Read More

via DreamOn

hmm,tacerea este culmea autoindulgentei..exista oare placere in faptul ca tacem?o nu,probabil durere si chin,si cred ca necesita o incapatinare iesita din comun si..nu ne aduce nimic bun,nici macar un beneficiu..

mi-as dori sa inteleg multe din reactiile umane,tacerea e una dintre ele..nu ar fi mai simplu sa lasam incapatinarea la o parte si sa incercam sa comunicam?oare nu ne-am simti mai in siguranta?oare nu am dormi mai linistiti?

este vorba de un caracter dificil?ce reflecta de fapt tacerea?o durere pe care nu reusim sa o eliberam?sau?credem ca asa pedepsim?credem ca asa iertam?hmm da..exista si aici posibilitatea de interpretare..depinde de ce forma de tacere discutam..tacerea in momentul in care ne supara cineva,ceva,o atitudine,o situatie..tacem ca sa nu suparam?sau vorbim direct de tacerea in situatia in care chiar ai o problema de comunicare…si totusi..paradoxal..iubim..si incercam sa dam tot,sa oferim zimbete si bucurii..

uneori tacerea este o strategie inteligenta..insa deseori distruge

te-ai intrebat vreodata de ce taci?te-ai intrebat vreodata cum poti opri tacerea?stii cum si cind sa opresti tacerea?era o vorba de care mi-aduc aminte mereu..tacerea e de aur..e oare?ba chiar cred inversul..tacerea nu e de aur,tacerea nu face altceva decit sa creeze distanta

cum putem merge inainte daca nu comunicam?cum putem obtine raspunsuri la ceva ce ne macina si totusi am vrea sa cunoastem acele raspunsuri?de ce ne refuzam noua insine macar linistea care ti-o aduce un raspuns la timpul potrivit?ce ne facem cu lucrurile care ramin nespuse?ne asumam riscul sa nu primim un raspuns o viata?daca e ceva ce poate schimba un simplu raspuns?deci?stim cind sa oprim tacerea?eu caut raspunsul asta de citiva ani..nu l-am gasit,incercam oare sa corectam?incercam??sau chiar nu reusim?triumfeaza incapatinarea?..pe ce ne bazam cind alegem tacerea?hmm..e o adevarata otrava a sufletului,nu face decit sa iti ofere un gind macar in plus in viata de zi cu zi..

cred ca am ales un subiect complex..in mintea mea tacerea are multe forme..chiar si asta imi aduce multe semne de intrebare..tacerea vindeca?unii oamenii tac pentru ca nu isi gasesc cuvintele?s-ar putea ca tacerea uneori sa aiba un efect atit de puternic incit nu ar fi putut sa il aiba nici mii de cuvinte?who knows?nici un om nu e la fel,nici o reactie la fel..poate ceea ce e bine pentru mine,nu e bine pt celalalt?sau invers?

cu toate astea..cred ca comunicarea este singurul lucru care poate mentine o relatie,poate rezolva orice situatie..chiar daca cineva greseste,ca da..nu exista om care sa nu greseasca,atunci deja trebuie lasata tacerea la o parte..

am stat si m-am gindit,in viata de zi cu zi..mergem la un job nu?acolo..ca si exemplu..daca ai gresit ceva,pac,se uita seful urit la tine in loc sa vina sa iti spuna,asta ai gresit..ca sa ai sansa sa explici?ca sa ai sansa sa nu mai faci pe viitor la fel?deci..nu ajuta tacerea..

intr-o relatie.te-a suparat celalalt..dintr-o data simti raceala…. alegi eterna si vesnica tacere.?.mai bine tac ca sa nu ma cert?mai bine tac pentru ca asa e mai bine…o nu!!!! nu asa..mai bine discuti sa intelegi care a fost cauza ?ai incercat sa gasesti cauza?de ce celalalt a facut asa?si daca celalalt rupe tacerea..si iti poate aduce un argument,si iti poate oferi o scuza?si iti poate aduce inapoi zimbetul?atunci mai merita sa taci?hm..nu cred..poate eu am gresit acum si am fost ascultat,poate tu vei gresi miine si esti ascultat..insa important este..si sa ai cine sa te asculte si sa poti sa comunici..

nu stiu daca putem merge inainte fara ca lucrurile sa nu fie spuse..stiim deja ca nici comunicarea nu este usoara,dar mai stim ca trebuie sa existe si cine sa ne asculte..ce faci cind vrei sa spui ceva cuiva si nu ai cum?ce faci cind regreti un lucru care s-a intimplat si nu ai cui sa il mai spui?ce faci cind ai realizat ca acum trebuie sa rupi tacerea?ce faci cind stii ca doar datorita faptului ca nu ai vorbit la timp s-au intimplat multe situatii neplacute care poate nici nu ar fi existat..iti spun eu ce faci..sau?iti spun eu cum as vrea eu sa fac?incerc sa inversez rolul..sa imi dau seama daca mi-ar place sa nu mai am niciodata sansa sa fiu ascultat..?sa imi dau seama cit de bine ar fi ca cineva sa ma inteleaga de ce am facut asa?de ce acum as vrea sa fac diferit?

eu personal nu ma consider deloc o persoana comunicativa,de fapt chiar nu sunt,insa?incerc sa corectez asta..si am sa revin pe aceasta tema..aceasta este doar partea 1..